Recenzie carte

Recomandare de carte: Annie Bentoiu – “Timpul ce ni s-a dat”

25/10/2020

În acest final de săptămână, recomand o carte-document (Annie Bentoiu), cu multă istorie și nu ușor de citit.

„Timpul ce ni s-a dat” odihnește prin ton, dar obosește prin date (nu că ar fi multe, ci greu de digerat).

Privit așa, de-a lungul unui secol, timpul ce s-a dat este unul dinainte, unul de după, și unul de după ‚90.

Familiari sau nu cu parte din acest timp, oricum aflăm câte ceva din aceste pagini, menit să ne completeze înțelegerea lucrurilor. Pentru că, da, suntem trăitori ai unui alt „timp ce ni s-a dat”, cu rădăcini puternice în trecutul acela, despre care Annie Bentoiu ne vorbește pe larg.

Așa cum însăși autoarea ne asigură, tot ce relatează este extras din real, și din întâmplări care s-au petrecut întocmai. Efortul de obiectivitate este prețios pentru o astfel de carte-document, de neocolit pentru cine vrea să-și cunoască istoria.

Unele fapte sunt în genere deja știute, altele sunt simple exemple ale aceleiași categorii de fapte, altele chiar se întrec cu imaginația noastră, mergând până la și dincolo de limitele ei.

De reținut că „Timpul ce ni s-a dat” nu este un volum de istorie searbădă, aglomerată cu date, nume și evenimente. Este o descriere de istorie trăită, ceea ce consider a fi, de fapt, adevărata istorie folositoare.

În afară de paginile-document, mai găsim în relatarea autoarei:

Un exemplu de valori solide, care au format un fel de curent subteran gata să revină la suprafață atunci când timpul se va fi schimbat.

Un model de putere de muncă, implicare și dedicare (compozitorul Pascal Bentoiu).

O poveste de dragoste compusă din puține cuvinte, și mult sens.

Pe lângă acestea, Annie Bentoiu ne învață:

Cum să recunoaștem divorțul dintre cuvânt și faptă, gând și cuvânt.

Ce a însemnat adaptarea-mănușă la un timp care a fost, câtă flexibilitate au câștigat toți cei pierzători în verticalitate.

Cum putem recunoaște pe cineva care se revoltă împotriva timpului ce i s-a dat, atunci când are un maximum de flexibilitate și un minim de valori moștenite.

Că suntem feriți de existența vreunei aristocrații primejdioase, și că așa, avem șanse de a nu repeta istoria.

Să ne punem o întrebare: dacă istoria nu se repetă, și nu mai trece prin aceleași momente ca în „Timpul ce ni s-a dat”, în ce direcție o va lua?

You Might Also Like

No Comments

Leave a Reply