Recenzie carte

Totemul lupului – Jiang Rong (recenzie carte)

07/02/2021

Jiang Rong, pe numele său adevărat Lü Jiamin, este autorul unei cărți care te pune pe gânduri: „Totemul lupului”. Chinez cu o biografie interesantă, Jiang Rong (cum a preferat să fie numit în raport cu „Totemul lupului”) avea 65 de ani la data apariției cărții în versiunea română. Întrebat dacă va mai scrie, Jiang Rong a afirmat că urmează și o altă carte, dar nu a precizat despre ce este vorba. Cu toate acestea, a „respirat” literatură timp de aprox. 32 de ani, cât s-au scurs de la începerea romanului până la data apariției lui: 2003.

Cartea are la bază experiența personală a autorului: acesta a stat timp de 11 ani printre oamenii locului, în Mongolia Interioară, unde a decis să rămână până la vârsta de 33 de ani. Ideea de a scrie un roman a survenit după ce a văzut cum o haită de lupi a devorat oile mongolilor, și a fost impresionat de forța și caracterul lor rapace. Ulterior, a dorit să încerce să domesticească un lup, răpindu-l pe când era pui din vizuina lupilor.

Toate acestea sunt redate mai mult sau mai puțin fidel în carte. Autorul este acolo personajul principal Chen Zhen, un tânăr aflat sub tutela unuia din bătrânii locului, bun cunoscător al comporamentului lupilor și nu numai. Datorită acestuia, Chen Zhen află multe despre lupi și totem, despre stepa mongolă, animalele de acolo și echilibrul ecosistemului. Toate spuse într-un stil simplu, al unuia dintre ultimii locuitori ai stepei mongole, înainte ca civilizația să destabilizeze echilibrul natural din ținut.

Stepa Mongoliei

Povestea abundă în amănunte legate de viața în stepa mongolă, obiceiuri, credințe. Se dau detalii privind hrana oamenilor, stilul lor de odihnă (mai degrabă sunt mereu în alertă, din cauza lupilor care amenință turmele de oi și vite), nomadismul (de ce, și cum se practică acesta), traiul de zi cu zi și activitățile oamenilor.

Peste toate acestea, se desprinde imaginea lupului de stepă mongolă, văzut ca regele ținuturilor. Romanul prezintă câteva încleștări în luptă ale oamenilor, cailor, câinilor, pe de o parte, și haitele de lupi flămânzi, pe de alta. Episoadele sunt pline de viață, dinamice, alerte, oferind cărții suspans.

Și, peste descrieri și confruntările cu lupii, se prefigurează încercarea lui Cen Zhen de a domestici un lup. Sunt redate cu amănunte episodul capturării puiului de lup din vizuină, modul cum acesta este tratat printre oameni, cum mănâncă vorace și cum se comportă printre oameni. Lesne de înțeles, puiul de lup își păstrează natura sălbatică, și chiar sunt câteva momente în care el încearcă să revină în haita de lupi. Interesant este felul în care puiul de lup, devenit între timp un lup mai măricel, încearcă să comunice cu haita de lupi la pândă, prin urlete specifice cu modulații aparte. Este un moment când pare că situația va lua o întorsătură neobișnuită, cum ar fi revenirea lupului mic în sălbăticie. Chen Zhen chiar îl dezmiardă, zicându-i înainte de fiecare ospăț: Lupu mic, lupu mic, masa-i gata.  

Ritmul povestirii este mai degrabă lent, cu accent mai mult pe descrieri decât pe suspansul confruntărilor cu lupii. Din când în când, acest ritm pare să se schimbe (atunci când sunt povestite luptele cu haita de lupi sau comunicarea lupului crescut printre oameni cu lupii din sălbăticie). Totuși, cadența revine la cea cu care ne-a obișnuit autorul, situațiile reintrând într-un firesc al vieții nomazilor în stepă.

Ce se întâmplă până în final cu lupușorul, aflăm în ultimele pagini ale romanului. Fără să fie vreo confruntare anume sau un moment de mare suspans, Jiang Rong ne dă raspunsul privitor la problema domesticirii lupului: nu se poate. De ce nu, și ce consecințe are încercarea de domesticire a lupului, vei vedea în carte.

Lup și Totem

Pornind de la acest simplu fapt, Jiang Rong leagă firul poveștii de însuși titlul ei: „Totemul lupului”. Imposibilitatea de a domestici un lup înseamnă și imposibilitatea de a schimba cursul lucrurilor naturale, firești. Cum lupul este totem pentru oamenii stepei, și sub semnul lui sub care o întreagă lume își are relevanța, îți dai seama câtă forță conține în sine. Totemul lupului este un adevărat simbol al lumii mongole din stepă, poate un stră-strămoș al ei, și cu siguranță un model demn de urmat: prin rezistență, forță, curaj în luptă, tenacitate, pricepere și iscusință în a manevralegile naturii în favoarea sa, refuzul de a se lăsa înfrânt, și sălbăticie. Dacă urmărești acest simbol pe parcursul cărții, înțelegi ce înseamnă el de fapt, ca sursă de putere pentru oamenii stepei. Fiecare pagină și fiecare detaliu îți descoperă încă ceva despre lupi, și de ce lupul este totem.

Firul acțiunii este dublat de un mesaj mai amplu pe care autorul vrea sa-l transmită: civilizație nu înseamnă neapărat mai bine, domesticirea nu este o soluție pentru sălbăticia stepei. Civilizația (cultivarea pământului, eradicarea nomadismului, și intervenția invazivă a omului) nu este neapărat o variantă mai bună.

Încercarea de a schimba regulile stepei riscă să destabilizeze ecosistemul Mongoliei Interioare. Pe parcursul poveștii, riscul se transformă, de altfel, în certitudine. Fără a avea cunoștințe temeinice despre ce menține echilibrul în ținut, omul deșertifică un teren altfel funcțional, cu animale și plante specifice, cu oameni demult obișnuiți cu legile lui. Și totul pornește (și se încheie) cu înțelegerea lupului: ca animal, și ca totem. Ultima încercare de a înțelege misterele lupilor îi revine lui Chen Zhen, și este o tentativă eșuată.

Ulterior, stepa Mongoliei se transformă în localitate cu agricultori care vor să se îmbogățească, ignorând dezechilibrul natural al locului schimbat, și prea puțin atenți la ce le spune natura.

„Totemul lupului” este, în fond, o carte despre opoziția dintre natură și civilizație, dacă cele două suportă a sta în opoziție. Este o temă de reflecție pentru orice cititor, familiarizat sau nu cu poveștile despre Mongolia Interioară. Este mai mult decât o carte despre acele locuri, își atestă universalitatea într-un mod în care nu te-ai fi așteptat.

Căci, tema romanului s-ar putea rezuma la următoarele:

Dacă am spune că civilizația poate să însemne și declin, ar fi o contradicție în termeni. Dar sigur nu este așa?

libris.ro

You Might Also Like

No Comments

Leave a Reply